CIP-CIRIP , nume ” de poveste” pe care-l vom folosi pentru beneficiarul nostru , este un copil de 10 ani, care s-a născut într-o familie cu cinci membrii din satul Strungari, comuna Pianu, județul Alba. Familia s-a destrămat în urmă cu câțiva ani; mama a plecat de acasă și a luat cu ea pe cei doi frați ai ”personajului nostru ”. Sentimentele generate de faptul că mama l-a părăsit au săpat răni adânci în sufletul lui, iar tristețea generată de întrebările fără răspuns i-a brăzdat chipul.
La prima vedere, sărăcia este cea mai mare problemă cu care se confruntă CIP-CIRIP, dar la o mai atentă analiză ies la iveală adevărate traume specifice unui copil părăsit de cea care i-a dat viață.
Tatăl, prins în vârtejul unei vieți încărcată de nevoi, trudește din greu, muncind cu ziua pe unde găsește de lucru pentru a-i asigura copilului ”pâinea cea de toate zilele” și-l încurajează să învețe. Împreună, cei doi, tată și fiu , își duc traiul de pe o zi pe alta într-o căsuță veche, înghesuită și o curte mică.
În prezent CIP-CIRIP este elev în clasa a IV-a în cadrul Școlii Gimnaziale Strungari și depune eforturi mari să obțină calificative cât mai bune. Maturizat înainte de vreme, încercat din plin de greutățile vieții, el merge cu drag la școală și participă la activitățile din cadrul proiectului , iar unul din motive, care te pune pe gânduri, este ” așa mai uit de ale mele și scap de muncă”.
În cadrul proiectului ”Complex de servicii integrate” Pianu, el beneficiază de serviciile din cadrul Centrului de zi și de acțiunile de animație socio- educativă. Serviciile primite ( informare și consiliere socială, sprijin în efectuarea temelor, ateliere creative, joacă organizată, socializare etc.) și-au pus amprenta în mod fericit asupra lui CIP-CIRIP care a reușit să își schimbe atitudinea față de colegi, a învățat să-și stăpânească emoțiile, și-a îmbunătățit comportamentul și acum crede din nou în cei de lângă el.
Privindu-l în timpul activităților ai impresia ca …. ”a întinerit”, fața lui este mai senină, ochii mai limpezi și a învățat să zâmbească, realizare mare pentru el și pentru noi, cei care lucrăm în cadrul proiectului. Sigur mai sunt multe nevoi și așteptări la care trebuie să le facem față împreună și dorința cea mai mare a lui CIP-CIRIP este ”să continui școala, să învăț bine, să-l fac pe tata fericit și să rămână mereu lângă el ca să-l ajut”. Ați auzit bine, acestea sunt năzuințele unui copil de 10 ani și este nevoie de alte proiecte în care acest copil și alții asemenea lui să fie susținuți să crească, să învețe, să spere și să creadă că binele există și că el este făurit de oameni !
Sociolog,
Maria Ilea
Pingback: Apel la solidarizare cu asociația noastră - Asociația Sprijiniți Copiii